O iarna fara zapada

E 1 ianuarie 2012. Un bun prilej de a spune "la multi ani!" celor câţiva cititori ai acestui blog. Bănuiesc că cei mai mulţi dintre noi privim cu optimism anul ce abia a început şi sperăm să fie un an mai bun decât cel care a trecut, să avem mai multe dorinţe împlinite, mai multe proiecte realizate şi să fim mai fericiţi.
Eu unul sunt o fire optimistă, dar să nu confundăm optimismul cu ignoranţa sau cu wishful thinking. Hai să privim puţin la ameninţările sau provocările care se arată încă de la începutul anului.
Dacă suntem deja pe 1 ianuarie, înseamnă că au trecut deja 10 zile de la solstitiul de iarnă şi vreo 7 zile de când soarele a început să urce vizibil pe cer. De acum ziua va deveni din ce în ce mai lungă, iar noaptea din ce în ce mai scurtă. Iar dacă până azi nu a nins suficient de mult în emisfera nordică a pământului, e foarte probabil să avem o iarnă scurtă, relativ caldă şi uscată. Iar sansele de a vedea zăpadă din abundenţă, zăpadă care să acopere totul în alb, scad simţitor cu fiecare zi ce trece. Motivul e următorul: dacă e zăpadă puţină, porţiunile închise la culoare expuse sunt mai mari. Razele soarelui sunt absorbite de suprafeţele negre şi încălzesc aceste suprafeţe, astfel se topeşte repede şi puţina zăpadă căzută şi procesul de încălzire se accelerează. Şi pentru că ziua e în creştere, soarele e din ce în ce mai puternic. Deci eu cred că, dacă nu vine vreo furtună puternică cu multă zăpadă, care să acopere în alb toată Europa, vom spune la revedere iernii foarte devreme în acest an.
Pe de o parte e un lucru bun. Facem economie la încălzire şi e posibil ca plantele să rodească mai devreme. Dar pe de altă parte e nasol. O iarnă fără zăpadă înseamnă secetă. Chiar dacă în primăvară sau chiar în vară ar ploua abundent, pământul nu ar avea timp să absoarbă apa, mai ales că multe păduri au fost defrisate, iar câmpurile arate şi lăsate dezgolite. Ploile torenţiale, dacă ar veni, ar aduce cu ele doar inundaţii şi ar spăla solul şi l-ar căra în ocean.
Iar asta n-ar fi totul. Permafrostul este în pericol de a se dezgheţa, iar dezgheţarea acestuia duce la eliberarea în atmosferă a unor cantităţi mari de metan ceea ce ar accelera procesul de încălzire.
Tradiţiile strămoşeşti spun că dacă ninge abundent în luna decembrie, se anunţă un an nou bogat, abundent şi e lesne de înţeles de ce, zăpadă multă înseamnă sol umed şi fertil, pe de altă parte, o iarnă săracă în zăpadă înseamnă recolte sărace, foamete, boli, etc. Nu e nimic mistic aici. Sunt legi fizice naturale. Lucrurile sunt legate între ele şi functionează pe principiul dominoului.
Şi cred că lista ameninţărilor poate continua. Dar acum se pune intrebarea ce facem noi? Ce vei face tu în situatia asta? Aceste ameninţări ne privesc pe noi toti. Ce facem ca să le trecem cu bine? Cred că răspunsul la aceste întrebări vin de la fiecare în parte. Fiecare din noi poate avea o contribuţie în atenuarea efectelor unei ierni fără zăpadă. Tot ce avem de făcut este să ne punem serios această întrebare şi să căutăm răspunsuri.
Un răspuns care îmi vine mie în minte este acela de a consuma mai puţin. Dacă consumăm mai puţin, atunci economisim mai mult. Dacă economisim mai mult, vom avea mai multe resurse la îndemână în caz de urgenţă.
O altă idee ar fi aceea de a redescoperi comunitatea, de a ne împrieteni din nou cu oamenii care au aproximativ aceleaşi idei ca şi noi. De a ne ajuta reciproc.
O altă idee ar fi aceea de a economisi apa. E posibil ca în unele zone din Europa, 2012 să aducă cu sine o penurie de apă. Există o mulţime de soluţii de a economisi apa. Nu vreau să intru în detalii, fiecare şi le poate identifica pe ale sale. Chiar şi 1 mc de apă dacă economiseşti in 2012 e o realizare.
Să ne producem singuri hrana. Iată o provocare pentru 2012. Nu spun să creşti oi  sau găini în apartament. Dar lângă un ghiveci cu flori ornamentale, merge şi unul cu ardei sau cu castraveţi, poate şi o salată sau un căpşun.
Sunt o mulţime de alte idei prin care putem să transformăm un 2012 ce se anunţă sărac şi calamitos într-un an aşa cum ni-l dorim toţi acum la început de an, cu mai multe dorinţe împlinite, cu mai multe proiecte realizate şi cu mai multă fericire. Depinde de noi cum va arăta anul 2012. Împreună putem să facem un an frumos. Împreună! Haideţi!

La mulţi ani!

Despre competitie (rivalitate)

Am petrecut mult timp pentru a căuta sursa primă a tuturor problemelor noastre, ale oamenilor şi am ajuns la concluzia că această sursă este competiţia dintre noi pentru resursele limitate ale Terrei sau pentru relaţionarea cu semenii noştrii.
I-am spus competiţie pentru ca toate vietaţile şi toate speciile de pe Pământ se află în competiţie unele cu altele. Exista competiţie interspecii dar există competiţie si intre indivizii aceleiaşi specii. O particularitate sunt speciile sociale. Aici întâlnim atât competiţie cât şi cooperare.
Oamenii sunt fiinţe sociale. Trăim în comunităţi mai mari sau mai mici şi depindem unii de alţii pentru a rezolva anumite probleme, pentru a extrage mai rapid şi mai eficient resursele din natură şi pentru a le transforma în bunuri care satisfac nevoile curente ale oamenilor. Compasiunea, iubirea, afecţiunea, ataşamentul, prietenia si multe altele asemenea, sunt caracteristici ale vieţii sociale, sunt manifestari organice profunde ale fiecarui individ care fac posibila coeziunea sociala.
Totuşi în ciuda acestor caracteristici ale oamenilor putem identifica fără rezerve manifestari ale competiţiei dure între indivizi sau între grupuri de indivizi. La oameni, această competiţie iese din sfera naturalului, iese din sfera nevoilor de baza şi capătă aspecte complexe, devenind mai degraba rivalitate. Găsim în prezent "duşmani de moarte" care nici măcar nu ştiu sau nu înţeleg de ce se duşmănesc. Sunt oameni care se afiliază unui grup şi devin automat rivali cu membrii altui grup. Fie ca vorbim despre naţionalism, rasă, religie, cluburi sportive, partide politice, companii multinaţionale, etc. oamenii devin automat rivali doar prin afiliere la astfel de grupuri. Automat se trezeste un sentiment de ura, de învrajbire, faţă de cei care aparţin unui grup rival. Iar partea tristă este că de multe ori, oamenii nici măcar nu se întreabă de ce se duşmănesc.
Experienţa de până acum, ne arată utilitatea competiţiei. Competiţia a facut posibilă evoluţia speciilor şi apariţia omului. Tot competiţia a facut posibila evoluţia tehnologică şi răspândirea oamenilor pe întreaga planetă. Pentru economia de piaţă competiţia este principalul factor de reglare şi de progres. Totuşi până unde putem merge cu această competiţie? Poate ea să se întindă la nesfârsit? Care ar fi consecinţele unei competiţii totale între oameni, având în vedere creşterile exponenţiale ale populaţiei, consumului de resurse, progresului tehnologic?
În opinia mea, există o limită, dată de faptul că planeta noastră are resurse limitate, iar competiţia între oameni consumă resurse. Paradoxal, ne aflăm într-o competiţie pentru resurse limitate, dar pentru a "fura" resursele altora, trebuie sa consumăm mult mai multe resurse decât dacă nu am fi în competiţie. Voi dezvolta acest aspect în articolul următor şi voi explica şi de ce cred ca această competiţie este principala noastra problemă şi că aici ar trebui să ne concentrăm eforturile pentru a crea o lume mai bună pentru copiii şi nepoţii noştrii.

Încotro ne îndreptăm?

Este o întrebare la care nimeni nu poate răspunde cu certitudine. Totuşi este un lucru de care suntem siguri: vremurile se schimbă. Cum se schimbă şi cât se schimbă? Cum ne va afecta schimbarea? Cum vom reacţiona la schimbare? Are omul vreun rol în această schimbare? O poate el influenţa sau direcţiona? Sunt întrebari la care nu avem încă răspuns. Totusi, un lucru e sigur...
http://www.youtube.com/watch?v=qz8HSnmhXAk

De ce?

De ce am facut acest blog şi ce vreau să obţin cu el? Am precizat deja în titlul blogului care este obiectivul meu fundamental. Chiar dacă viaţa mea este prea scurtă pentru a vedea într-adevăr acea lume pe care mi-o doresc sper ca efortul meu alaturi de multe alte asemenea iniţiative vor sensibiliza şi vor modifica atitudini, principii, obiceiuri, percepţii, astfel încât planeta Pământ şi în special locurile ocupate în prezent sau în viitor de catre homo sapiens, să devină un loc mirific, în care nepoţii şi strănepoţii noştrii sa poată trăi sănătoşi, o viaţă fericită şi abundentă, să fie mai mult decât recunoscători generaţiilor trecute pentru ca le-au lăsat o moştenire atât de frumoasă.
Din nefericire, acet viitor descris mai sus este deocamdata doar un vis, un alt viitor mult mai sumbru se prefigurează dacă nu ne schimbam mentalităţile, atitudinile şi comportamentul. Dacă vom continua să ne comportăm ca până acum, viaţa pe Pământ va deveni din ce în ce mai dificilă, resursele din ce în ce mai rare şi mai greu accesibile, iar unele dintre resurse chiar vor fi epuizate complet. Planeta va fi din ce în ce mai otrăvitoare şi ne va suporta din ce în ce mai greu.
Înainte de a-mi lipi etichete de ecologist nebun, comunist sau alte asemenea etichete, vă rog să citiţi cu atenţie ce voi posta. Voi incerca să aduc argumente pertinente pentru ideile pe care le susţin şi voi încerca să fiu cât mai obiectiv posibil.
Sper ca printre comentariile pe care mi le veţi lăsa pe acest blog să găsesc idei valoroase, care să mă ajute da îmi îmbunătăţesc ideile şi împreună să construim o lume mai bună.